Despre bătrînele

Vi s-a întîmplat oare să mergeţi în transport public lîngă o bătrînică sau să staţi undeva pe drum lîngă una, nu vă este cunoscută şi nici voi nu vă ocupaţi cu nimic deosebit, cînd deodată auziţi: „Ce anotimp prost e afară…” sau „În ziua de azi viaţa e aşa de grea…” şi alte chestii de acest gen. Poate nu vă daţi seama deodată dar vi se adresează vouă, anume acea bătrînică necunoscută alături de dumneavoastră, vi s-a întîmplat? Sau poate aţi avut ocazia să urmăriţi aşa o situaţie? Cum procedaţi în acest caz? Cum ar fi corect de procedat? Vă faceţi că nu auziţi şi o ignoraţi,  începeţi să vă revoltaţi că nu vă este interesant să auziţi cele spuse de ea sau posibil începeţi să daţi din cap politicos arătînd că sunteţi de acord cu tot ce spune sau şi mai mult – intraţi cu ea în discuţie şi începeţi amîndoi să meditaţi asupra vieţii.

Chiar ieri am avut ocazia să fac o astfel de „cunoştinţă” în timp ce aşteptam microbusul pînă acasă. Din partea mea a fost de ajuns doar un acord le cele spuse de ea şi deja am început să percep istoria unei vieţi întregi trăite. Nu m-am simţit nici încomodat nici îndatorat de a asculta, la drept vorbind uneori chiar îmi era interesant să ascult cele povestite.

De ce oare o fac? De ce intră în discuţii cu oameni absolut necunoscuţi şi încep să le povestească problemele sale, ce au pe suflet sau îi întreabă de unde şi-au procurat eşarfa şi unde se poate de găsit una asemănătoare? Credeţi că le face plăcere să vă deranjeze? Eu consider că ele pur şi simplu sunt singure. Încercaţi să vă închipuiţi la vîrsta lor, da, poate pentru cineva e straşnic şi cuiva îi este frică s-o facă dar totuşi încercaţi, mi se pare că după o viaţă trăită unicul lucru de care mai poate sî-ţi fie frică e singurătatea. Şi posibil anume voi sunteţi acel remediu ce le mai acordă un pic de speranţă, anume voi le puteţi arăta că nu sunt singure şi cineva le mai atrage atenţie.

Capacitatea de a asculta – ceva atît de simplu şi ceva atît de greu de găsit la unele persoane. Deci daţi ignoranţa la o parte şi poate măcar pentru cîteva clipe fiţi un interlocutor bun, credeţi-mă o să faceţi mult mai mult decît pur şi simplu să ascultaţi o bătrînă…

  1. #1 by salonul19 on 10 martie 2011 - 14:08

    Am fost şi eu de câteva ori în astfel de situaţie…îmi place să ascult…şi să tac..probabil şi celui care vorbeşte îi place să nu audă vreo replică înapoi…

Lasă un comentariu